neinspiratie...

Seara inainte d a adormi,m-am gandit la un subiect despre kare as putea scrie azi,mi-au strabatut mintea fel si fel d ganduri,dar parka azi mi-am pierdut ideile:D De vina ar fi poate starea asta ciudata c a dat brusc buzna peste mn...recunosc k sunt foarte plictisita...Incerc sa schimb cv,sa dispara toata monotonia,dar nu pot,parca imi si convine,parca imi place...si imi vine in gand un individ c recent si-a dat avant d la etajul 6...deodata devin fericita,recunoscatoare k nu am motive atat d serioase sa imi doresc sfarsitul.Ma gandesc la cei c au atatea probleme si nu gasesc o solutie,in astfel d momente niciunul dintre noi nu ar fi in stare sa vada lumina din kapatul tunelului...si tot akolo ajungem k a trai singur,fara pers dragi langa noi,nu ar fi posibila...

Realitatea...

Fiecare om viseaza la o cariera d succes,la conturi in banca,dar cati dintre noi reusesc cu adevarat?Ma framanta d ceva timp gandul k trebuie sa imi aleg un drum.As vrea sa evadez din lumea asta cruda!Chiar dak vom depune eforturi considerabile pt a ne slefui talentele,vom fi batjocoriti d cei d la putere...Si raman din nou cu intrebari fara raspuns: C sa fac akum?incotro ma intrept?

moment de slabiciune...

mda...uite k e un moment de slabiciune...Deobicei in asemenea momente filozofez mai mult,dar akum nu asta am sa fac,am sa ii sp tuturor c imi sunt alaturi (si stiu ei cine sunt),k ii iubesc foarte mult indiferent de reactiile mele,chiar dak de multe ori nu stiu sa arat asta.Fara voi viata mea nu ar mai fi la fel,va multumesc k imi aduceti zambetul p buze...Si dak mi s-ar pune intrebarea "Ce ai lua cu tn pe o insula pustie?" raspunsul meu ar fi "Pe voi...voi ce imi faceti viata frumoasa si in acelasi timp grea,voi ce imi dati batai de cap zilnic si tot pe voi ca ma impacati si ma iubiti..."Sunteti putine persoane e adevarat,nu sunt multi c imi sunt alaturi,nu ar avea rost sa postez poze pt k oricum ei se vor regasi printre acele persoane.Si da.........nu imi imaginez viata fara voi...

VIATA DE FAMILIE

Ma gandeam akuma recent la ce inseamna cu adevarat viata de familie...o familie fericita....Cu totii visam sa infiintam o familie ,sa avem copii,dar cu adevarat nimeni nu face nimic pt a fi cu adevarat fericiti cu totii.Din pacate cei ce sufera mai mult sunt copii.Si akum simt sentimentul pe care l-am simtit atunci cand parintii mei au divortatat...dar mai dureros a fost atunci cand trebuia sa asist la scenele lor de casnicie.Uneori poate k divortul este cea mai buna cale,alteori nu!Iubesc tot ce inseamna familie,visez la clipa in care imi voi lua in brate prima oara copilul,insa am doar 20 de ani,cum as putea fi pregatita pt asa cv???Si totusi astept sa vina clipa cand sa vin akasa de la servici pt a-mi vedea sotul si copilul,monotonia vietii...dar eu o iubesc.Motivul ar fi poate k nu am avut parte de asa cv...poate,dar e cel mai placut moment al vietii,atunci te simti implinit cu adevarat.Dar voi putea face fata?Viata e mult prea dura ca sa nu ma faca sa gresesc si atunci...uneori stiu ca vreau cu adevarat sa fac cv si totusi o dau in bara,d c oare?Vreau sa gasesc un motiv pt care sa traiesc cu adevarat si un scop in viata...viata de familie!

boc boc...

Din nou acelasi subiect,din nou acelasi personaj...Boc!uitandu-ma la tv la discursul unor politicieni raman socata la cata nesimtire exista la noi.Si totusi nimeni nu schimba nimic,regret pe zi c trece mai mult k m-am nascut in tara asta!RUSINE...