Uneori cu totii simtim nevoia sa ne exprimam sentimentele,gandurile,ideile,insa multi suntem marginalizati de cei ce se simt mai presus de noi in principal din punctul de vedere al statutului social.Cum sa reactionezi atunci cand te afli in aceasta situatie?Ma doare gandul ca sunt mute persoana care isi doresc mai mult decat sa fie un simplu "nimeni".Timpul trece insa in defavoarea noastra,in defavoarea celor ce inka nu ne-am terminat studiile.Cu ce ne alegem dupa atatia ani de investitii morale in primul rand?Cati sunt cei ce simt k s-au chinuit destul in tara asta?Si inka ne mai mira gesturile sinuciderii marilor nostrii artisti.Eu ca om simplu m-am saturat de tot ce se petrece in jurul meu,in sufletul meu,drama omului modern ce isi doreste o implinire sufleteasca.Cum sa fi implinit avand un loc de munca de mizerie sau traind cu oameni materealisti?Sunt dezamagita pe zi ce trece mai mult de mine ca nu pot face nimic sa schimb ceva,macar in viata mea.Oare cati ma inteleg cat sufar cand vad ca sunt pur si simplu fara nici un ajutor moral,ca m-am saturat sa dau explicatii si sa fiu inteleasa gresit?De fiecare data trebiue s-o iau de la capat singura,k deja numai pot sa ma plang,ba k nu merge,ba k nu ma simt bine...cum pot singura sa ma ajut pe mine?Si din pacate astea numai sunt ganduri adolescentine...La draq cu tot...ce e atat de greu de inteles k sufletul meu e bucati si singura sunt un nimeni?Mai bine lasati-ma cu totii in pace decat sa ma mai chinuiti in continuare...Si sunt sigura k imi revin indiferent cat de mult altii ma sapa pe la spate...sunt mult mai puternica decat voi toti la un loc...
