S.O.S

Uneori cu totii simtim nevoia sa ne exprimam sentimentele,gandurile,ideile,insa multi suntem marginalizati de cei ce se simt mai presus de noi in principal din punctul de vedere al statutului social.Cum sa reactionezi  atunci cand te afli in aceasta situatie?Ma doare gandul ca sunt mute persoana care isi doresc mai mult decat sa fie un simplu "nimeni".Timpul trece insa in defavoarea noastra,in defavoarea celor ce inka nu ne-am terminat studiile.Cu ce ne alegem dupa atatia ani de investitii morale in primul rand?Cati sunt cei ce simt k s-au chinuit destul in tara asta?Si inka ne mai mira gesturile sinuciderii marilor nostrii artisti.Eu ca om simplu m-am saturat de tot ce se petrece in jurul meu,in sufletul meu,drama omului modern ce isi doreste o implinire sufleteasca.Cum sa fi implinit avand un loc de munca de mizerie sau traind cu oameni materealisti?Sunt dezamagita pe zi ce trece mai mult de mine ca nu pot face nimic sa schimb ceva,macar in viata mea.Oare cati ma inteleg cat sufar cand vad ca sunt pur si simplu fara nici un ajutor moral,ca m-am saturat sa dau explicatii si sa fiu inteleasa gresit?De fiecare data trebiue s-o iau de la capat singura,k deja numai pot sa ma plang,ba k nu merge,ba k nu ma simt bine...cum pot singura sa ma ajut pe mine?Si din pacate astea numai sunt ganduri adolescentine...La draq cu tot...ce e atat de greu de inteles k sufletul meu e bucati si singura sunt un nimeni?Mai bine lasati-ma cu totii in pace decat sa ma mai chinuiti in continuare...Si sunt sigura k imi revin indiferent cat de mult altii ma sapa pe la spate...sunt mult mai puternica decat voi toti la un loc...

neinspiratie...

Seara inainte d a adormi,m-am gandit la un subiect despre kare as putea scrie azi,mi-au strabatut mintea fel si fel d ganduri,dar parka azi mi-am pierdut ideile:D De vina ar fi poate starea asta ciudata c a dat brusc buzna peste mn...recunosc k sunt foarte plictisita...Incerc sa schimb cv,sa dispara toata monotonia,dar nu pot,parca imi si convine,parca imi place...si imi vine in gand un individ c recent si-a dat avant d la etajul 6...deodata devin fericita,recunoscatoare k nu am motive atat d serioase sa imi doresc sfarsitul.Ma gandesc la cei c au atatea probleme si nu gasesc o solutie,in astfel d momente niciunul dintre noi nu ar fi in stare sa vada lumina din kapatul tunelului...si tot akolo ajungem k a trai singur,fara pers dragi langa noi,nu ar fi posibila...

Realitatea...

Fiecare om viseaza la o cariera d succes,la conturi in banca,dar cati dintre noi reusesc cu adevarat?Ma framanta d ceva timp gandul k trebuie sa imi aleg un drum.As vrea sa evadez din lumea asta cruda!Chiar dak vom depune eforturi considerabile pt a ne slefui talentele,vom fi batjocoriti d cei d la putere...Si raman din nou cu intrebari fara raspuns: C sa fac akum?incotro ma intrept?

moment de slabiciune...

mda...uite k e un moment de slabiciune...Deobicei in asemenea momente filozofez mai mult,dar akum nu asta am sa fac,am sa ii sp tuturor c imi sunt alaturi (si stiu ei cine sunt),k ii iubesc foarte mult indiferent de reactiile mele,chiar dak de multe ori nu stiu sa arat asta.Fara voi viata mea nu ar mai fi la fel,va multumesc k imi aduceti zambetul p buze...Si dak mi s-ar pune intrebarea "Ce ai lua cu tn pe o insula pustie?" raspunsul meu ar fi "Pe voi...voi ce imi faceti viata frumoasa si in acelasi timp grea,voi ce imi dati batai de cap zilnic si tot pe voi ca ma impacati si ma iubiti..."Sunteti putine persoane e adevarat,nu sunt multi c imi sunt alaturi,nu ar avea rost sa postez poze pt k oricum ei se vor regasi printre acele persoane.Si da.........nu imi imaginez viata fara voi...

VIATA DE FAMILIE

Ma gandeam akuma recent la ce inseamna cu adevarat viata de familie...o familie fericita....Cu totii visam sa infiintam o familie ,sa avem copii,dar cu adevarat nimeni nu face nimic pt a fi cu adevarat fericiti cu totii.Din pacate cei ce sufera mai mult sunt copii.Si akum simt sentimentul pe care l-am simtit atunci cand parintii mei au divortatat...dar mai dureros a fost atunci cand trebuia sa asist la scenele lor de casnicie.Uneori poate k divortul este cea mai buna cale,alteori nu!Iubesc tot ce inseamna familie,visez la clipa in care imi voi lua in brate prima oara copilul,insa am doar 20 de ani,cum as putea fi pregatita pt asa cv???Si totusi astept sa vina clipa cand sa vin akasa de la servici pt a-mi vedea sotul si copilul,monotonia vietii...dar eu o iubesc.Motivul ar fi poate k nu am avut parte de asa cv...poate,dar e cel mai placut moment al vietii,atunci te simti implinit cu adevarat.Dar voi putea face fata?Viata e mult prea dura ca sa nu ma faca sa gresesc si atunci...uneori stiu ca vreau cu adevarat sa fac cv si totusi o dau in bara,d c oare?Vreau sa gasesc un motiv pt care sa traiesc cu adevarat si un scop in viata...viata de familie!

boc boc...

Din nou acelasi subiect,din nou acelasi personaj...Boc!uitandu-ma la tv la discursul unor politicieni raman socata la cata nesimtire exista la noi.Si totusi nimeni nu schimba nimic,regret pe zi c trece mai mult k m-am nascut in tara asta!RUSINE...

Revolta in clasa unui liceu...

Revolta...

Mai exact in clasa mea din liceu,nu cred k ar avea rost sa specific exact liceul,e de ajuns sa spun numele cladirii:JUNGLA(stiu cei ce sunt din zona).Deci fara sa intru in subiect s-ar putea interpreta multe dupa denumire,insa nu e chiar atat de tragic.

  Povestea consta in "nerusinarea" unor elevi de a se revolta in fata unui profesor.Multi mi-ar spune k a te lua in gura cu un cadru didactic nu e specific unui elev silitor,cu cei sapte ani de akasa...stiu asa e.Problema se pune in felul urmator:la o anumita ora intra profa' si ne da o lucrare,obisnuita fiind cu felul ei de a se interesa de scoala(intelegeti voi),deschid caietul si incep sa copiez...si vine profa si imi ia lucrarea(specific k eu am fost cea revoltata).Am ramas un pic socata k mi-o anulat-o dandu-mi replica "Bucura-te k nu ti-am dat 2.Si fa bine si rescrie lucrarea".Vazand k toata clasa copiaza pe rupte am spus k daca crede k merit sa-mi deie 2(putin mai vulgar d atat,recunosc) dar eu numai scriu nimic k nu eram singura care copia din clasa,dar tac k nu imi parasc colegii,greseala mea.Si spus a fost...nu am mai scris,la sfarsitul orei ma ia si ma sculta...teapa,k am stiut.Si vezi si sa nu crezi k merg azi la diriga si ma ia la rost si imi tine o morala buna:)) : "Chiar dak ai 20 de ani si colegii tai doar 18,(e o diferenta de 2 ani deoarece am renuntat la scoala,din motive care nu conteaza si dupa aceia m-am reinscris)nu iti permiti sa vorbesti asa cu un profesor!".Am spus in gandul meu k asta mi-a mai lipsit...era prima data cand am asemenea probleme cu un profesor.Si mai nedrept era ca nu meritam ceea ce s-a intamplat.Sincer mi-e sila de profesorii care vin la clasa si nu-si dau interesul si mai au si pretentii...ce sa te mai astepti de la un elev?Cum sa-si deie interesul dak nu are un exemplu?Si mai vreti ca tineretul din ziua de azi sa fie altfel?Halal tara de rahat mai e si asta!!!Ne ducem de rapa cu totii...